Eminescu cel veşnic...

FĂCLIE

Dumitru Matcovschi

Eminescu mai trăiește,
Eminescu n-a murit,
Eminescu pătimește,
Cum nimeni n-a pătimit.
Versul lui e rugăciune
Ce se plânge și se cântă
De-un popor întreg, de-o lume
Nesupusă, neînfrântă.
Mulți au vrut să-l bâlbâiască
Și să-l spurce-au vrut, la fel,
Însă vatra românească
Cruce și-a făcut cu el.
Eminescu, deci, trăiește,
Eminescu va trăi
Soarele cât încălzește,
Luceafărul cât o fi.
Eminescu e făclie,
E o țară cu minuni,
Un izvor cu apă vie,
Care vine din străbuni.