Când nici prin gând nu ţi-ar trece, în viaţa ta se întâmplă una dintre cele mai frumoase şi impresionante întâlniri.
Într-o banală seară de vineri, geroasă şi deloc prietenoasă, te întorci acasă după o altă zi aglomerată a existenţei tale cotidiene.
La colţul străzii îţi iese în cale cineva. Ţi se pare că ai şti persoana, dar amintirile sunt atât de şterse, încât nu reuşeşti să-ţi dai seama pe cine priveşti.
Îţi spune pe nume şi, cu sclipiri în colţul ochilor, te întreabă - timid - ce mai faci.
Dintr-odată, aducerile-aminte prind viaţă şi pe loc înţelegi că în faţa ta stă... poate cel mai drag profesor din perioada studenţiei.
Într-o fracţiune de secundă, anii s-au întors cândva, într-un ianuarie de demult şi timpul a îngheţat într-un "atunci" pe care ai vrea să-l mai retrăieşti, cu toate nopţile nedormite, cu tot stresul şi cu toate emoţiile.
Realizezi ce om bogat eşti, pentru simplul fapt că odinioară, un profesor minunat, dar - înainte de toate - un suflet excepţional, a trecut prin viaţa ta.
Şi eşti fericit. Şi recunoscător.
© Andrei Niedermayer
Venim, visăm, plecăm...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu