"Fără ea, fără iubire,
omul sterp e şi se pierde
ca o frunză în pădure,
când pădurea-i toată verde,
ca un verde fir de iarbă
undeva într-o câmpie,
ca un fir de păpădie
noaptea, vântul când adie...
De aceea cânt iubirea
şi-o înalţ mai sus ca toate,
cu-ale ei întotdeauna
dulci şi tinere păcate,
cu lumină şi-ntuneric,
cu nădejde şi credinţă;
fără ea, fără iubire
lumea e doar suferinţă.
Din iubire viaţa naşte,
s-o avem aşa cum este:
infinită, pătimaşă,
cu baladă, cu poveste,
cu trecut de vreme lungă
rânduit în secoli care
duc pe umeri viitorul,
luminat de Sfântul Soare.
Cel ce nu ştie iubirea
e un spân mai rău ca fiara.
Vede negru înainte
şi blestemă primăvara:
ar zvârli-o în temniţă,
el să fie Demiurgul,
şi ar răstingni pe cruce
Răsăritul şi Amurgul..."
Dumitru Matcovschi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu