M-am întrebat de câteva ori, probabil ca mulţi alţii, cum ar fi fost, dacă familia regală revenea la conducerea ţării noastre.
Mi-am amintit de sobrietatea pe care mi-a impus-o mereu Castelul Peleş, ori de câte ori l-am vizitat.
Mi-a fost ruşine mie de falsa suferinţă a unora dintre cei prezenţi la catafalc în cursul acelor zile, de zâmbetele lor, unele chiar largi, în clipele în care decenţa impunea alt comportament (dacă tot au ajuns acolo!).
De la oameni cu adevăraţi importanţi şi bine puşi la punct cu istoria noastră, am aflat multe lucruri noi pe care nu le ştiam şi pe care am de gând să le aprofundez pe viitor, dacă timpul îmi va permite.
Am constatat că românul tot român rămâne (nu toţi, dar destui), ca să nu zic altfel.
Nu respectă sub nicio formă codul impus în astfel de momente, deşi s-au făcut publice regulile care trebuie respectate pe parcursul acestor zile.
Şi aş mai putea continua...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu