Îmi spuneam, în naivitatea mea...
ce mare lucru şi iubirea asta?
Se poate trăi foarte bine şi fără ea...
Dar timpul mi-a demonstrat cât mă înşel...
Respiram, dar nu trăiam...
Nu ştiam să fac asta...
Nu puteam...
Rătăceam spre nicăieri...
Şi până nu am primit - pe deplin - iubirea ta,
n-am fost eu...
Abia atunci a început, cu adevărat, viaţa mea...
© Andrei Niedermayer
Venim, visăm, plecăm...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu