Evadaţi din această lume!

Evadaţi pentru o clipă din această lume...

Eliberaţi-vă de orice gând!

Priviţi cerul!

Respiraţi adânc!

Zâmbiţi!

E bine, nu-i aşa?

© Andrei Niedermayer

Ne risipim viaţa...

Ne risipim viaţa...

Nu ştim să mai ridicăm privirea şi să cuprindem minunile din jurul nostru...

Poate o carte bună, poate o floare plină de culoare, o cafea băută alături de cineva drag...

Nu ştim să mai fim recunoscători...

Nu ştim să-i mulţumim Cerului pentru tot ce primim, zi de zi...

Nu ştim să-i zâmbim Universului care ne ţine în braţele sale...

Nu ştim să mai fim noi înşine...

E trist...

© Andrei Niedermayer

Cu tine alături...

Cu tine alături,

e-atât de simplu

să sper în ziua de mâine!

© Andrei Niedermayer

Aţi stat vreodată?...

Aţi stat, vreodată, o noapte întreagă...

pe malul mării?

De la apus şi până-n zori, când din apa mării, timid, soarele reapare?...

Aşa, pur şi simplu...

doar să staţi privind valurile ce spălau nisipul ţărmului...

Privind cerul înstelat...

Îmbrăţişându-vă cu luna...

Adulmecând briza...

Eventual ţinând de mână persoana iubită...

Povestind despre orice...

Sau păstrând tăcerea...

Ştiţi câtă linişte aduce sufletului o noapte petrecută aşa?

Multă, atât de multă linişte, cum nici nu vă puteţi închipui...

Şi bucurie, şi speranţă...

Şi gândul că suntem şi noi mici minuni, într-o lume plină de măreţie şi splendoare...

Încercaţi!

Măcar o dată în viaţă!

Nu pierdeţi nimic!

Decât...

poate cel mult somnul de-o noapte...

© Andrei Niedermayer

Nu e târziu...

Niciodată nu e prea târziu

să te întorci la cel care te-a făcut cândva fericită...

Cel puţin,

merită efortul de a încerca!

© Andrei Niedermayer

Niciodată...

Niciodată

nu e prea târziu

să fii

cine vrei tu să fii...

© Andrei Niedermayer

Niciodată să nu renunţi...

Niciodată să nu renunţi la iubirea ta,

indiferent de situaţie!

Păstreaz-o în suflet

şi du-o mai departe,

peste timp,

cu speranţă...

© Andrei Niedermayer

Dacă te pricepi la ceva...

De când mă ştiu,

am tot învăţat un lucru:

dacă te pricepi la ceva,

îţi dai cu părerea;

dacă nu,

stai liniştit în banca ta.

Ce e aşa greu de înţeles?

© Andrei Niedermayer

Eşti plictisit, obosit, rănit...

Eşti plictisit, obosit, rănit...

Crezi că ai ajuns la capătul răbdării

sau poate chiar ai impresia că ai fost izbit la pământ...

Dar te înşeli!

Şi ştii de ce?

Pentru simplul fapt că viaţa nu te lasă aşa şi-ţi dă o singură opţiune:

aceea de a merge doar înainte!

Deci n-ai de ales şi trebuie să păşeşti mai departe pe drumul tău...

© Andrei Niedermayer

Despre maturizare...

Unii oameni se maturizează prea repede.

Alţii - mult prea târziu.

Iar alţii - niciodată.

© Andrei Niedermayer

Nu ştiţi unde să căutaţi?

Nu ştiţi unde să căutaţi soluţii pentru probleme?

Răspunsuri la întrebări?

Începeţi cu propriul suflet şi cu propria conştiinţă!

Poate de acolo porneşte totul...

© Andrei Niedermayer

Învaţă să priveşti cu inima

Învaţă să priveşti pe cei din jur...

mai mult cu inima decât cu ochii.

Astfel le vei putea descoperi sufletul.

Şi asta e cu mult mai important decât ceea ce poţi vedea doar în aparenţă.

© Andrei Niedermayer

Străbat hoinar prin timp...

Hoinar prin timp, străbat - rând pe rând, orice-anotimp...

Mă însoţeşte - la fiecare pas, a ta iubire...

Şi ştiu că doar tu-mi poţi fi popas de fericire...

© Andrei Niedermayer

Eu te iubesc...

Eu te iubesc.

Aşa cum pământul iubeşte ploaia în zilele toride ale verii...

Eu te iubesc...

Şi-atât...

Nu-ţi cer nimic...

Îmi e de-ajuns că exişti...

© Andrei Niedermayer

Cred, cu sinceritate...

Cred, cu sinceritate, că o singură dată în viaţă întâlneşti acea persoană care să-ţi dea peste cap întreaga existenţă şi alături de care să se învârtă lumea ta, din acel moment mai departe.

Îi spui lucruri pe care nu le-ai mai spus înainte nimănui, îi împărtăşeşti decepţiile tale, visele, speranţele.

Împreună râdeţi, plângeţi, iubiţi, trăiţi.

© Andrei Niedermayer

Să nu uiţi niciodată!

Să nu uiţi niciodată:

oricâtă iubire ai dărui într-o viaţă,

întotdeauna este loc pentru mai mult.

© Andrei Niedermayer

Ce rost mai au regretele?

Ce rost ar mai avea regretele, când timpul a plecat şi nu se mai întoarce?

© Andrei Niedermayer

În viaţă...

În viaţă, nimic nu e uşor...

La fel cum nici imposibil nu e ceva...

© Andrei Niedermayer

Unii sunt atât de înverşunaţi!...

Îi văd pe unii atât de înverşunaţi în a spune:

"Nu mă mai interesează ce a fost cândva!"...

Bun, rău sau cum o fi fost el...

de ce să dai cu piciorul trecutului din viaţa ta,

ca şi când n-ar fi existat vreodată?

© Andrei Niedermayer

E atât de minunat!...

E atât de minunat să-ţi permiţi, uneori măcar, luxul de a fi doar tu cu tine...

© Andrei Niedermayer

Câteva clipe de tandreţe...

Câteva clipe de tandreţe,

în prag de seară,

după o zi grea,

probabil cu probleme, griji şi situaţii dificile pentru cei mai mulţi dintre noi,

pot transforma totul într-o supremă bucurie...

© Andrei Niedermayer

M-am aventurat...

M-am aventurat pe un drum necunoscut, conştient şi – totodată – ignorând pericolele, căutând, fără îndoială, puţină fericire...

Într-o noapte, m-am oprit din drumul meu, să privesc stelele şi-atunci am înţeles că ceva minunat mi se va întâmpla, ceva care-mi va schimba întreaga existenţă...

Atunci te-am întâlnit pe tine şi-am decis să-ţi fac loc în viaţa mea, în inima mea...

Pentru că tu eşti sensul meu de-a fi...

© Andrei Niedermayer

Unii oameni...

Unii oameni,

cu cât încearcă mai mult să-şi ascundă falsitatea,

cu atât devin mai convingători în a şi-o arăta lumii întregi...

© Andrei Niedermayer

Atât de mult!...

Şi-atât de mult te-am vrut aproape!

Şi-atât de mult te-am aşteptat!

Şi-atât de bine mi-e cu tine!

© Andrei Niedermayer

Chiar dacă pământul...

Şi chiar dacă Pământul ar obosi şi nu s-ar mai roti,

eu niciodată nu voi înceta să te iubesc...

© Andrei Niedermayer

În tot zgomotul din jur...

Şi în tot zgomotul din jur, simţi nevoia unui moment de linişte...

De linişte deplină, în care să rămâi doar tu cu gândurile tale...

© Andrei Niedermayer

Cum am putut să trăiesc?...

Cum am putut să trăiesc fără tine,

înainte să intri în viaţa mea?

Cum am putut să mă trezesc în fiecare dimineaţă

şi să adorm în fiecare noapte?

Cum am putut să respir

şi să-mi urmez destinul?

© Andrei Niedermayer

De ce mi-aş dori...

De ce mi-aş dori ca distanţă să existe între noi,

atâta vreme cât fericirea o cunosc doar în braţele tale?

© Andrei Niedermayer

Îmi place pianul

Îmi place pianul şi ador să-l ascult, târziu, în noapte, când în jur totul doarme.

Mă liniştesc şi-mi dau o stare de bine sunetele divine ale clapelor sale, atinse tainic în zbor, cu pricepere desăvârşită...

Îmi readuc în suflet tihna pe care, iar şi iar, fiecare zori de zi mi-o împrăştie de-atâţia ani...

© Andrei Niedermayer