Praful anilor de incultură... îngustează destine

Discutam zilele trecute, într-un cerc de amici, despre una, despre alta, la o cafea.

Şi, la un moment dat, un coleg (care, de altfel, îmi ştie programul destul de încărcat, atât de la job, cât şi din viaţa privată) s-a mirat foarte tare cum de mai am timp şi să citesc.

Şi aici mă refer la beletristică, nu la cărţi de specialitate, cărora oricum sunt nevoit să le acord mereu o atenţie sporită.

De aici încolo s-a pornit o lungă discuţie pe această temă. Şi astfel mi-am dat seama cât de ciudat poate să le pară unora faptul că cineva mai citeşte în ziua de astăzi. Ceva, orice... Cu atât mai ciudat dacă este vorba despre literatură.

Personal, aşa m-am obişnuit: să nu las să treacă vreo zi fără să pun mâna pe o carte. Extrem de rar mi se întâmplă să nu fac acest lucru. Ori când ajung mult prea târziu acasă şi a doua zi am trezirea cu noaptea în cap, ori când sunt plecat şi nu staţionez într-un loc prea mult.

Mi se pare ceva firesc această relaţie specială cu cărţile şi cred că fiecare dintre noi ar trebui să o apere cât mai mult cu putinţă.

Aşa mi-am adus aminte şi de un citat mai vechi, care-i aparţine lui Octavian Paler, şi pe care mi l-am notat într-o agendă.

Cred că reflectă cel mai bine situaţia actuală.

Vi-l las şi vouă...

"Trăim în ţara în care oamenii nu au niciodată timp să citească.

Sau nu îşi fac.

Cărţile sunt trecute în uitare, cu o îndârjire demnă de o cauză mai bună.

Praful anilor de incultură şi agitaţie ieftină se aşterne cu nonşalanţă peste viaţa unor oameni căzuţi în resemnare.

Îngustează destine, periclitează vise şi întristează vieţi." (Octavian Paler)

Andrei Niedermayer