Nu trebuie să rataţi!

Pe o aripă de cânt am găsit mai multe recomandări de cărţi, de-a lungul timpului.

Le-am citit şi, la rândul meu, vi le recomand şi vouă.

Merg perfect pentru serile friguroase de iarnă.

1. "Bogăţia şi notorietatea nu m-au făcut să uit de unde vin - acelaşi sânge curge în venele noastre."

Detalii: "Umbra din vocea mea" - Patricia Kaas (autobiografie)

 

2. "Trebuie să trăiesc, trebuie să cânt. Până la moarte. (...)

Ceea ce vreau este să fac lumea fericită, iar dacă, în schimb, mă face şi ea fericit pe mine, cu atât mai bine. (...)

Singurul lucru care va rămâne din toată muzica mea va fi iubirea pe care am cântat-o, pe care am trăit-o, pentru care am suferit. (...) Anii trec, într-adevăr, peste noi. Ţi-o strigă în faţă, în mod constant. (...)

Nu există poveste mai importantă decât viaţa însăşi..."

Detalii: "Între Paradis şi Infern" - Julio Iglesias (autobiografie)

3. "Iubirea dintre două fiinţe este, cred, singurul lucru care contează pe pământ."

Detalii: "Fără iubire suntem nimic..." - Edith Piaf (biografie)

4. "Ceea ce ni se cuvine fiecăruia dintre noi e deja stabilit şi, nici dacă ar cădea cerul pe pământ, nu s-ar schimba nimic."

Detalii: "Cel care mă aşteaptă" - Parinoush Saniee

5. "A devenit regină, dar n-a domnit niciodată. (...)

Odată i s-a spus că viaţa ei seamănă cu povestea Cenuşăresei, dar inversată şi repetată întruna.

Pentru că, în cazul ei, povestea nu s-a sfârşit, ci a început cu fericirea, când mica prinţesă din palatul părinţilor ei adoraţi, prinţul moştenitor şi prinţesa moştenitoare ai Greciei, petrecea ore fericite, jucându-se fără griji, sub cerul însorit al Atenei."

Detalii: "Regina - mamă Elena a României" - Arthur Gould Lee

6. "Când iubeşti pe cineva, îi simţi durerea..."

Detalii: "Durere" - Zeruya Shalev

7. "Timpul nu vindecă rănile.

Nici măcar nu opreşte lacrimile.

Când vine vorba de suferinţă, timpul nu e decât o încercare ratată de a uita."

Detalii: "Copiii arborelui de jacaranda" - Sahar Delijani

Somează şi trage

Undeva, prin Bistriţa, doi se iau la bătaie. Speriaţi că acest conflict ar putea degenera, vecinii anunţă Poliţia. Numai că, sosit la faţa locului, agentul este lovit cu bâta în cap, de către unul dintre cei doi certăreţi. Celălalt agent intervine şi foloseşte arma din dotare, în apărarea sa şi a colegului lovit.

Ulterior, ajuns la spital în comă, atacatorul cu bâta îşi pierde viaţa. Poliţistul este în continuare internat, ca urmare a loviturilor primite în zona capului

Zilele trecute, la Rădăuţi, un cunoscut interlop din zonă loveşte cu o sabie în cap, un agent de la trupele speciale, când acesta intervenea alături de colegii săi, pentru reţinerea infractorului. Este la spital, în stare critică.

În vară, dacă bine-mi amintesc, pe peronul Gării din Suceava, un poliţist este înjunghiat de către un personaj... tot aşa, cu antecedente penale, şi îşi pierde viaţa.

Sunt doar trei exemple (destul de recente) despre forţe de ordine aflate în misiune, atacate - fără nici cea mai mică reţinere - de către tot felul de infractori. Şi citesc cu stupoare zecile de comentarii de pe internet, în care, culmea e că tot oamenii legii sunt consideraţi vinovaţi pentru ce s-a întâmplat. Ca şi cum tu, angajat al MAI, trimis să rezolvi o situaţie care ţine de serviciul tău, când eşti atacat, lovit, ucis chiar, trebuie să stai cuminte şi să primeşti loviturile, fără să îndrăzneşti să recţionezi în vreun fel, verbal sau fizic. Să stai, să priveşti pasiv şi să-ţi aştepţi moartea. Că aşa e frumos prin România...

Păi, fraţilor, în alte ţări, credeţi că stă poliţistul la discuţii când te vede cu ceva în mână?

Nici gând! Somează şi trage!

Nu se roagă de tine să stai liniştit, să arunci ce ţii în mână şi să aştepţi să te încătuşeze...

În ce hal am ajuns!

Andrei Niedermayer